Terapia cu miere si produse ale stupului

Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremuri stravechi. Primele comunitati de oameni care foloseau aceasta modalitate de tratament au aparut pe valea Indului, cu mii de ani in urma. Ei considerau ca mierea reprezinta un remediu de prim rang.

Apiterapia este terapia traditionala care foloseste toate produsele stupului – mierea, polenul, pastura, propolisul, laptisorul de matca, ceara si veninul albinelor – in vederea mentinerii sanatatii organismului.


Mierea contine enzime, acizi organici - lactic, gluconic, saruri minerale - fier, potasiu, calciu, fosfor. Stimuleaza pofta de mancare si faciliteaza digestia, imbunatateste activitatea inimii, ficatului, a stomacului etc.

Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica a mierii, timp de cateva luni, duce la imbunatatirea generala a starii de sanatate, la normalizarea compozitiei sangelui si la cresterea hemoglobinei.


Datorita faptului ca mierea are si proprietati anti-microbiene, ea poate fi utilizata pentru a trata arsuri, precum si alte iritatii ale pielii, sprijinind regenerarea tesutului.

Aceste calitati anti-microbiene fac mierea utila si pentru ingrijirea dentara. Amestecata cu scortisoara, mierea ajuta la combaterea respiratiei urat mirositoare si ajuta chiar si in tratarea durerilor minore de dinti. Mierea reduce in mod natural productia de acid din cavitatea bucala, eliminand si alte forme de bacterii care se gasesc in aceasta zona.

In functie de provenienta, mierea are proprietati specifice: mierea de levantica trateaza tusea si durerile de gat, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice; mierea de brad este utila in afectiunile cailor respiratorii, mierea de salcam este un bun calmant; cea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in tulburarile tubului digestiv.

Polenul - datorita anevrinei, una dintre substantele aflate in compozitia lui, acesta are un rol important in functionarea normala a sistemului nervos. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, previne rahitismul si caderea parului, hranindu-i radacinile.

Pastura este unul dintre cele mai valoroase produse ale stupului dar, in acelasi timp, poate cel mai putin cunoscut. Avand o valoare nutritiva si antibiotica de trei ori mai mare decat polenul, pastura este, de fapt, un polen modificat, ce reprezinta hrana albinelor, tocmai de aceea fiind cunoscuta si sub denumirea de „painea albinelor”. Pastura este recomandata pentru cresterea imunitatii si detoxifierea organismului, dar si in afectiuni precum: anemie, hepatita, tulburari ale tubului digestiv, ale sistemului nervos etc.

Propolisul este un compus din rasini vegetale, ceara, fier, cupru, zinc, mangan, la care se adauga si flavonoide. Propolisul este folosit ca biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este foarte util in vindecarea si cicatrizarea ranilor.

Laptisorul de matca reduce colesterolul din sange; este util in digestie, in combaterea insomniei si refacerea glandelor cu secretie interna.

Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei.

Produsele apicole sunt cea mai bogata si complexa sursa de enzime. In plus, ele contin toate substantele care intra in componenta celulei umane, a matricei extracelulare si a unui spectru larg de substante cu rol de protectie la nivel celular: antivirale, atitumorale, bacteriostatice, antifungice, antibiotice.

Prin urmare, multumita multiplelor sale valente profilactice si terapeutice, apiterapia este pe cale sa devina una dintre cele mai importante ramuri ale stiintelor medicale.